Cu un usor iz de poveste...

Sunday 26 October 2008

(duminica seara,26 octombrie 2008,bogdana si alexandru gasesc leacul perfect pentru somn si,drept urmare,creeaza o poveste plina de pasiune si tandrete.povestea se regaseste in randurile ce urmeaza.pupicei pentru bogdana)

Mireasma verde a iubirii

Pe cand muream de somn, imi batea inima-n draci cand am observat cum mia crescut o conopida verzuie pe frunte. Dar nu mi-am facut probleme, pt ca eu aveam solutia ideala,si anume un secret bine pastrat de 5 generatii incoace.Acest secret va trebui sa-l aflu de cum ma trezesc din somnul asta adanc, atunci cand imi va suna ceasul, dar pana atunci ma ingrozesc de conopida asta imensa,dar ma alina fragmentele din vis in care ma gandesc cum ma voi distra cand o sa'mi revad mucu,care ma deranjeaza de fiecare data cand respir adanc ,motiv pentru care am vrut dintotdeauna sa-mi tai nasul.
Dar totusi,cred ca o sa-l mai tin putin,incepe sa-mi placa starea de iritatie in timp ce respir, pt ca scapinatul de fiecare data in nas imi da un aer de superioritate fata de imbecilii care ma inconjoara, cum ar fi multi dintre colegi, dar nu ma deranjeaza,pt ca sufletul conteaza.
In timp ce ma minunez de unii ghiolbani,cei ca mine stau linistiti ascultand melodii folk de cacat,pe care le-am primit de la cineva, totusi melodiile sunt chiar penibile,deci le-am trimis mai departe sa vad daca cineva mai poate asculta asa ceva in ziua de azi. Am descoperit ca se mai gasesc 1,2, mai exact 2,care chiar au o parere buna despre melodiile astea, ei sunt cam sariti de pe fix, insa foarte maturi cand trebuie.
In orice caz acum ei probabil fac sex satanic printr-un parc plin de frunze aramii cazute prada toamnei care tocmai a venit, dar pe ei nu-i deranjeaza vremea, dimpotriva,le stimuleaza apetitul,deoarece frunzele imprastiate prin parul ei ii ajuta sa se simta mai aproape de natura, fapt care ii uneste,si sentimentul nu poate fi comparat nici cu cel mai puternic sentiment de bucurie, nu poate fi egalat, e de nedescris. Ei profita de toamna lor,nestiind ca ar putea fi chiar ultima din viata lor scurta si agitata, asa ca renunta la tot ce le era mai drag pentru a putea sa fuga in lume, sa fie liberi exact cum sunt ei si cum si-au dorit intotdeauna sa fie.
Dar le e teama de consecinte si pana la urma hotarasc sa ramana in acel parc pustiu si minunat pana cand soarele va rasari,o data si inca o data,doar pentru ei.
Ceasul suna si Ludmila se trezi brusc.O deranja mucul, si conopida cea verde si enervanta de pe frunte nu mai era. Respira adanc si zise:pfuai sa-mi bag shtromeleagu'n pitici ce vis am avut!!

1 comments:

Bogdan said...

foarte tare!!! :)) ar mai trebui sa facem asta cand ne apuca cheful de aberat! :))
kisses form bogdana :)) :*